în 16 noiembrie 1979, un eveniment istoric marca debutul unei noi ere în transportul public al Capitalei României. Sub ochii curioși și încântați ai bucureștenilor, s-a auzit pentru prima oară ecoul celebrului anunț: "Atenție, se închid ușile!"

Cu entuziasm, bucureștenii au pășit într-o nouă lume subterană, odată cu inaugurarea primului tronson al Magistralei 1 de metrou, între stațiile Timpuri Noi și Petrache Poenaru (fosta Semănătoarea). 

Această zi de referință marchează împlinirea unui vis îndelungat, care a început să prindă contur încă din perioada interbelică. Elie Radu și Dimitrie Leonida au fost printre primii care au visat la un metrou modern în București, dar evenimentele istorice, inclusiv cele două Războaie Mondiale, au întârziat materializarea acestui proiect ambițios.

Totuși, abia în timpul regimului comunist, sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, acest vis a devenit realitate. În 1975, a fost demarată construcția primei linii de metrou, o rețea complet românească, de la proiectare până la producție. 

Construcția metroului a fost o realizare impresionantă a ingineriei românești. Tunelurile au fost săpate inițial de către minerii din Valea Jiului, folosind utilaje produse local la fabrica Faur din Titan. În timp ce lucrările continuau, bucureștenii anticipau cu nerăbdare momentul în care vor putea călători rapid și eficient sub pământ.

După finalizarea săpăturii tunelului, o linie a fost montată între stațiile Izvor și Piața Unirii, iar pe 17 august 1977 a fost introdusă o unitate prototip, compusă din două vagoane cuplate, pentru a iniția primele probe, iar în 16 noiembrie 1979, primul tronson al Magistralei 1 a fost deschis publicului, între stațiile Timpuri Noi și Petrache Poenaru (fostă Semănătoarea).

„Am încercat să facem tot felul de îmbunătățiri, cârpeli, încoace și încolo, astfel încât să le facem funcționale. Am redus viteza de la 80 la 65 de kilometri pe oră și i-am dat drumul experimental cu public, cum a zis tovarășul”, a declarat Octavian Udriște, unul dintre cei cinci ingineri care au primit, în data de 1 august 1977 sarcina de a pune bazele Întreprinderii de Exploatare a Metroului, și cel după numele căruia a fost redenumită stația de metrou Timpuri Noi

Entuziasmul bucureștenilor a fost imens. Cu un preț al biletului de un leu, aproximativ 175.000 de persoane au călătorit în prima zi de funcționare a metroului. Totuși, liderul comunist Nicolae Ceaușescu a decis să aștepte până când totul va fi sigur înainte de a-și testa personal proiectul. Astfel, inaugurarea oficială a avut loc pe 19 decembrie 1979, marcând momentul în care Bucureștiul a intrat în rândul marilor orașe europene cu o rețea modernă de transport public subteran. Tronsonul avea o lungime de 8,63 km și dispunea de 6 stații: Semănătoarea, Grozăvești, Eroilor, Izvor, Piața Unirii și Timpuri Noi.

Astăzi, metroul Bucureștiului este una dintre cele mai importante și mai extinse rețele de transport subteran din Europa, având o lungime totală de 77 de kilometri, cinci magistrale și 63 de stații. Acest sistem de transport reprezintă o piesă centrală în viața cotidiană a orașului și în mobilitatea locuitorilor săi.

Articol scris de ZonadeSud.ro în 15 Februarie 2024