Parcul Tineretului, un colț pitoresc al Bucureștiului contemporan, ascunde în adâncurile sale o poveste fascinantă, între legendă și realitate. Deși este recunoscut astăzi ca una dintre cele mai populare destinații pentru recreere și activități în aer liber, puțini sunt cei care cunosc istoria zbuciumată a terenului pe care se întinde acum.

În vremuri străvechi, locul pe care astăzi îl cunoaștem ca Parcul Tineretului era învelit în mister sub numele de „Valea Plângerii” sau „Cocioc”, după cum era cunoscut de către localnici. Legenda spune că acum multe secole, în acest spațiu se afla un sat idilic, până într-o noapte întunecată când pământul s-a cutremurat și s-a deschis, înghițind sătucul și mănăstirea ce-l înconjura. Zona a fost acoperită de apele învolburate ale Dâmboviței în timpul inundațiilor, transformându-se treptat într-o mlaștină cunoscută sub numele de „Cocioc” sau „Valea Plângerii”. În nopțile de lună plină, se spune că apele se limpezeau și ruinele mănăstirii ar fi revenit la suprafață, tulburând liniștea cu ecourile trecutului.

Și totuși, realitatea este uneori și mai stranie decât ficțiunea. În secolul al XX-lea, zona a fost transformată într-o groapă de gunoi dezolantă, un loc al disperării și sărăciei, în care mormanele de deșeuri și carcase de animale erau mâncate de câinii flămânzi și de cei disperați să găsească ceva de valoare printre resturile cotidianului.

Dar cum spune și proverbul, din noroi se naște adesea frumusețea. Astfel, în iarna anului 1933, autoritățile locale au pus bazele unui proiect îndrăzneț: transformarea groapăi de gunoi într-o mică stațiune de schiuri. Trei pârtii au fost amenajate, atrăgând iubitorii de zăpadă și aducând o rază de speranță în peisajul sumbru al zonei.

Adevărata transformare a avut loc în anii 1960, în plin regim comunist. Lucrările de amenajare a Parcului Tineretului au început în 1965, sub îndrumarea arhitectului Valentin Donose. Fosta groapă de gunoi a fost nivelată și drenată, iar terenul a fost modelat în jurul lacului Tineretului. În doar opt luni, elevii și studenții chemați la "munca patriotică" au pus bazele parcului, iar Sala Polivalentă a fost ridicată la marginea acestuia în 1974.

De atunci, Parcul Tineretului a devenit inima verde a orașului și a sectorului 4, oferind refugiu și relaxare pentru locuitorii săi. Cu toate modernizările și înfrumusețările sale ulterioare, Parcul Tineretului își păstrează farmecul său unic și continuă să încânte și să inspire generațiile de bucureșteni și vizitatori deopotrivă. Acest spațiu verde, cu toatele sale, de la legende vechi până la facilități moderne, rămâne o parte esențială a istoriei și identității orașului București.

Articol scris de ZonadeSud.ro în 20 Februarie 2024