În vremuri îndepărtate, când Bucureștiul era doar un amestec de mahalale și piețe, din zona Balta Icoanei, (astăzi zona fiind cunoscută ca Grădina Icoanei), izvora pârâul Bucureştioara, acesta fiind la un moment dat  cea mai importantă sursă de apă potabilă din Bucureștiul vechi.

Pârâul se vărsa în zona Pieţei Unirii.

Aici, pârâul crea un ostrov, cu un braț adiacent numit Dâmbovicioara, care se vărsa în Dâmbovița în apropierea bisericii Sf. Ioan Nou, fiind o sursă vitală de apă potabilă pentru locuitorii Bucureștiului vechi.

În anii 1400-1550, Bucureştioara delimita mahalalele încă în formare ale orașului, marcând granițele între Săpunari și Scaunele de carne, pe de o parte, și Scaunele de pește, pe de altă parte. În anul 1750, mahalalele erau deja bine formate, iar pârâul delimita Sf. Sava și Colței pe o parte, și Măcelari și Sf. Gheorghe Nou pe cealaltă.

Bucureștioara: Artera de drenaj a activităților breslelor în București

Din păcate, odată cu creșterea populației și dezvoltarea orașului, Bucureştioara a devenit o cale de scurgere pentru deșeurile murdare ale locuitorilor, ceea ce i-a conferit nume mai puțin plăcute, cum ar fi "Căcaina" sau "Căcata", datorită mirosului greu care emana din apele sale.

Pârâul Bucureştioara a fost un canal vital pentru scurgerea deșeurilor breslelor din oraș, iar traseul său era plin de obstacole și de îndoieli. Se șerpuia prin Ulița Săpunarilor, Scaunele și Pescăria Veche, tăia Podul Târgului de Afară (astăzi Calea Moșilor), iar în spatele Spitalului Colțea, în apropiere de Piața Unirii, se bifurca, unul dintre brațele sale strecurându-se prin Târgul Cucului.

Dispariția pârâului Bucureştioara

Datorită poluării și problemelor de salubritate, pârâul Bucureştioara a fost, în cele din urmă, astupat, dispărând treptat din peisajul urban al Capitalei.

Astuparea a avut loc în timpul secolului al XIX-lea, ca răspuns la plângerile și problemele aduse de pârâu locuitorilor din zona centrală a orașului.

Articol scris de ZonadeSud.ro în 21 Martie 2024